De multã vreme , eu , te caut .
De multe zile , tot aştept
prin grasul vîntului domul
la geamul sufletului sã-mi apari .
Şi zeci de toamne la geam s-au aşternut
lãsându-mã mereu fãrã nici un rãspuns
O ! Doamne , tu singur grãieşte-mi
pentru ce mai cutreier prin necunoscut ?
E soare şi totuşi în suflet plouã cu amar
doar în tacerea nopţii putem fi unu
Nu mai ştiu acum nici de trecut .
Viaţa mi-e un imens pustiu .
De multã vreme , eu , te caut
prin miile de toamne ce s-au aşternut
în zilele cu soare ori noţile pustii .
Sufletul mi-a obosit şi încã te mai caut !
