Mai lasã-mã sã hoinãresc , sã copilãresc
pe sub castani-n bãtrâniţi , în braţele tale mamã
ce-odatã cu dragoste m-au legãnat
iar ei cu ramul sufletul mi-au îmbrãcat .
Mai lasã-mã sã îţi colind ochii
ce poartã-n ei cerul cu stele .
Tiptil când seara cade la fereastrã
sã-mi fie luminã privirea ta .
Mai lasã-mã-o secundã în casa ta
sã mã-odihnesc o clipã din drumul greu
hrana sã-mi fie vorba ta blândã
iar apa gândul tãu curat în veci .
Mai lasã-mã dar nu mã lãsa de tot .
Când seri dupã seri se vor aşterne-n suflet
copil voi fi hoinãrind tot ce e sfânt al tãu
hrãnindu-mã cu vorba şi gândul dezmierdãrii .
Scrisã pe 06.01.2015 ora 06.00 â€" pentru mama
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Gândul ţi-e frumos şi chiar frumoase-ţi sunt şi cuvintele. Este bine cã exersezi şi cã-ţi alegi şi teme ce-ţi dezvoltã acea dragoste profundã ,fãrã de care poezia n-are suflet,dar mai ai ceva drum pentru a pune în versuri doar esenţa .Eu cred în tinerii ambiţioşi şi vreau sã fii unul dintre ei,agãţându-te cu toatã fiinţa de aceastã extra-ordinarã iubire (poezia) dându-i forme unice şi înţelesurile propriei filosofii cultivate ,învãţând tot timpul cine eşti şi ce vrei
