Motto: â€ţVreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouã toate;â€
(EMINESCU, Glossã)
O zi de contradicţii,
O zi de aşteptare.
O zi de-nsingurare
Şi irosiri anoste.
Ruptura-era fireascã
Încã de la-nceput.
Dar golul ei mã doare
Şi nu pot sã-l reprim
â€" Raţiunea cultivatã
E-un surogat infirm.
*
Privesc de la distanţã,
Meditativ, Cupola
Lumii artificiale
Prin care am trecut.
De fapt, ei au dreptate;
N-au ce sã-şi reproşeze.
În Visul lor Edenic
Am fost doar un intrus
Atras înspre Luminã
De-o Muzã-Nepereche,
Hymerã sublimatã
De-un mediu virtual.
Iar pentru toate cele
Ce mi s-au întîmplat,
Voi ispãşi Sentinţa.
Sînt singur vinovat,
Cãci doar Idealismul
Nu va rescrie Legea.
*
Rãmîi, Zeiţã, printre stele,
Sub emisfera ta seninã,
Ca din filtrata ei Luminã
â€" În Vers cu sens de Izbãvire
Şi Mîntuire prin Iubire â€"
Sã redai celor fãrã vinã
Speranţa în Pacea Divinã.
*
A fost frumos, dar s-a sfîrşit.
Mã reîntorc între hiene,
Printre rutine şi dileme.
Pîndind mereu din umbre dense,
Turbat de-o furie malignã,
Voi sfîşia la intervale
Cîte-o jivinã ticãloasã,
Cãci specia asta rapace
â€" Prea numeroasã, prea tenace ! â€"
Va trebui sã-şi afle SPAIMA !
Iar cînd nu voi mai fi Pedeapsã,
Mi-a mai rãmas Turnul-de-Fildeş,
Din înãlţimea lui distantã
Sã pot privi absent şi rece
O lume tot neimportantã,
Cãci «Vreme vine, vreme trece»...
