Prin stropi de ploaie ,eu pãşesc alene,
Las picuri reci de ploaie sa mã ude:
Pe pãrul negru şi pe ochi,
Pe-obrazul cald şi pe urechi,
Pe gâtul fin dar şi pe umeri;
Cad stropi mai mari - boabe de struguri,
Cad lin pe mâinile -amândouã
Parcã sunt stropii mici de rouã.
Pe sâni alunecã, pe pântec
Şi-mi vine parcã sã le spintec.
Prin stropi de ploaie îmi croiesc un drum.
Şi las olarului destinul meu de lut:
Amestec fin - argilã şi cenuşã,
Parcã îl simt curat în guşã.
E iarbã verde ,muguri sunt,
E ploaie sus şi jos pãmânt,
Se prind în braţe ,se apucã
În lumea lor par o nãlucã,
Se-nmoaie ,tot se-nmoaie
Pãmântul ud de ploaie
O dragoste nebunã
În cer este furtunã.
Privesc uimit-a lor amor
Se strâng în braţe nor cu nor
Prin stropi de ploaie eu pãşind alene
Mã simt încã copilul mamei mele.
