Niciodatã nu e prea târziu
sau mai bine
mai târziu decât niciodatã...
Mi-am lãsat în agonie trãirile
nefiind acolo unde
mersul lucrurilor
ar fi trebuit sã-mi spunã pe îndelete
scopul naşterii mele.
Obstacole greu de trecut
le-am învins
cu tãria de caracter
pe care am primit-o în dar,
de la ...DIVINITATE.
Într-un final
îmi dau seama
de ce mi s-au întâmplat
atât de multe lucruri...
Momente de cumpãnã
în care am avut ŞANSA
sã vãd acea luminã -
ireal de albã -
dar care avea sã mã arunce
din nou în ghearele realitãţii.
Atunci am înţeles-
aveam de terminat o misiune-
un destin ce sta scris undeva...
Acolo unde ne vom întâlni cu toţii
la timpul potrivit,
dar pânã atunci
voi rãmâne sã-mi duc
pânã la capãt
lucrarea...
şi pentru asta
e nevoie de voi
e nevoie de noi
e nevoie de spaţiu
şi de timp...
unde ne putem auzi gândurile
retrãi sentimente
aşezate comod
într-o umilã ....poezie.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc,Ruddy,optimismul mã caracterizeazã din adolescenţã.
