am întâlnit din nou
acea privire...
portal translucid
inimii...
misterios,
trupul şi-a luat
un avânt temeinic
spre infinit...
confuz
uimit
ancorat într-o mişcare
continuã...
revoluţionând traiectorii
în oglinda chipului transcend
spre o altã dimensiune
a timpului...
trecut
prezent
viitor
misterioase lumi paralele
ce coexistã avându-ne
drept axã de destin...
niciunde aşezate
pe aceastã sferã
unde la fiecare paralelã
aşezãm dorinţe
speranţe...
şi cu fiecare rotaţie
aşteptãm împliniri
prinşi în spirala neobositã
a lui Fibonacci
unde, întotdeauna, o mare valoare
existenţialã
se formeazã
unind alte mari valori...
cu siguranţã
pânã şi fluturii din stomac
la prima îmbrãţişare
primul sãrut pasional
este subjugat universului
o undã ce trece
diametral prin vibraţii
galactice
cãutând ca un ecou
confirmarea...
şi nu mai caut definitiv
explicaţii
pentru fiecare secundã pierdutã
rãspunsurile sunt doar
vorbe goale...
sunete distorsionate anume
pentru a nu înţelege cu adevãrat
armonia unora
ce s-au cunoscut
din vina astrelor
pe care cerul
trebuie sã le fi aşezat
ca la carte
într-un horoscop mãsluit
fãcut la voia întâmplãrii...
pânã şi eu am început sã cred
cã suntem stele
dar cã unele dintre noi
strãlucesc mai tare
decât altele...
chiar şi atunci când
nu mai existã speranţã
nu obosesc niciodatã
sã spun tot ce simt...
ce trãiesc...
sã nu mint.
