Ţi-am spus deunãzi
tot adevãrul
şi sigurã am fost
cã n-ai crezut,
am reuşit în viaţã
cu decenţã,
cã n-ai crezut
e doar pãrerea ta.
am spus-o lucrurilor
pe nume
dictonul tãu mi s-a pãrut
schimbat
ori nu-ndrãzneşti
sã-ţi mai extinzi elanul
cu care la-nceput
mai contactat.
dar ai rãmas o filã
într-o poveste
pe care nicicând
n-am vrut sã o citesc
am priceput
(doar ãsta mi-e talentul)
persoana ta...
un caracter grotesc.
nu-mi pare rãu,
decât,
cã îmi pierd timpul
sã-ţi fac un trist memoriu,
cãci ştiai,
cã toate se petrec aevea
iar locul tãu e strâmt
în lumea mea.
