Se scuturã cerul
de nori de zãpadã
la geam,flori de gheaţã,
gerul straşnic sculpteazã
ce veselie-i la mine în ogradã!
cad fulgii de nea
se-aşeazã cuminţi
peste câmpii
peste munţi
peste dealuri...
covor de catifea
oriunde-ai privi
e un alb imaculat
pe coclauri.
rãsar fumegânde
hornuri fierbinţi
abia se mai vede
satul
mi-am rãtãcit
şi nu înadins
şi grãdina
şi uliţa
şi gardul...
din case se-aud
gingaş chicotind
glasuri de bucurie
mã privesc cum renasc
sunt iarãşi copil
e iarnã
e feerie!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Liliana undeva,trebuie sã existe acest anotimp,mãcar în imaginaţia noastrã...
