îmi strâng cu grijã,iar,
pãrerile de rãu
şi mi le-aşez în ordine
pe rafturi
acum privesc în urmã
şi-mi este tare greu
cã n-am gãsit niciunde
cele mai bune sfaturi...
mai ieri eram copil
iubitã , adoratã
şi m-am trezit adult
pare cã dintr-odatã
atunci a început
primul capitol tragic
nu mai eram copil
nimic nu mai era magic...
un sentiment frustrant
de urã,de ranchiunã
parcã eram copac
tãiat din rãdãcinã
reproşul cã eram
o umbrã mult prea mare
nu mai aveam eu loc
sub raza lor de soare
debusolatã,singurã
în lumea asta mare
fãrã un sprijin cald
sau casã primitoare...
m-am consolat cu gândul
deşi aveam o mamã
trãiam momente triste
de parcã eram orfanã...
mi-am luat,în dar,destinul
croindu-mi straşnic drumul
fãrã tipare,semne
îndeplinindu-mi ţelul
uşor, pe harta vieţii
mi-am pus cu grijã pasul,
cu bunele intenţii
primind în schimb curajul.
m-am regãsit...e linişte,
e tot ce am sperat
şi mândrã sunt
c-am dus cu demnitate
obstacole pe care
cu greu eu le-am trecut
fãcând dintr-o poveste
realitate...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Liliana,eşti o fiinţã adorabilã,mã bucur cã ai înţeles,aşa îmi pot eu descãrca sufletul!Îţi mulţumesc pentru fiecare cuvânt frumos pe care mi-l transmiţi pe aceastã cale!
