În maniere inconfundabile
trateazã fiecare peţitor - domeniului artei
în tandreţuri,lãsând câte un loc
la,, masa tãcerii,,
uneltele scrijelind cu grijã
fiecare perete de suflet
lemnul încãlzeşte atmosfera rece
fãcându-şi loc pe ţocluri
perpetuând simetric scopul
cronicile se umplu de seninul creaţiei
în detrimentul fericirii exhaustive
privirile palpitã în faţa ,,porţii sãrutului,,
o atingere sacrã de lumi paralele
ale unor iubiri în vitrine de sticlã
trãiri interioare lovesc în piatrã
contopindu-se în dimensiunea proprie.
Aşa nu se vor pierde nici umbrele,
nici cuvintele şi nici,, infinitul,,
din,, coloana,, vertebralã a timpului.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mã simt pierdutã printre cuvinte atât de frumoase!Elogiul,adus acestui geniu,surprinde foarte puţin faţã de dimensiunea
creaţiei sale.Mulţumesc pentru incursiune!
Un poem al atingerii sensibilului creaţiei,prin exprimare ,o sintezã direcţionatã în geniu ,un sentiment de mare preţuire pentru frumosul istoric. Profund şi â€onor†creatorului !