şerpuiesc aleile tãcute ale crângului
printre scoarţele copacilor
mã pierd,fãrã vlagã,în aerul primãvãratic
transpar fãrã temeri cã nu mã voi regãsi
prin trup se pot vedea altfel de anotimpuri
alt fel de flori...şi ...alt fel de oameni.
simţurile,se clatinã uşor,în bãtaia vântului
mã aşez â€"contopindu-mã cu neantul complet al naturii.
