calcã â€" apãsat â€" tãind rãsuflarea pãmântului
ducând cu sine o imensã cruce rãstignitã
peste ierburile ce ţâşnesc potrivit anotimpului
pe sub mãrimea impresionantã a cleştilor
lichenii,şi-au fãcut o grãdinã de varã,
pe coada care nu mai sperie pe nimeni
l-am domesticit aiurea â€" aici â€" printre
sculpturile astea pe care nu le înţelege nimeni
(mãrturisesc cã nici eu)
însã mã întreb:
- Oare când...şi cum...şi unde zboarã pasãrea de fier?
- Cum respirã silueta din lemn?...
- De ce stau în liniştea asta morbidã şi...tac ?
Sunt sigurã,cã fiecare,trebuie sã se îmbrace
cu povara poltronurilor sale:
scorpionul â€" crucea din piatrã
pasãrea pe cea de fier
dar silueta aceea...da,silueta...
pe ale cui le va fi purtat pe crucea de lemn?
