sã te-nvelesc din patimã
sfioasã creaturã
cu pânza cea ţesutã din florile de in
lasã-mi pe braţe trupul
sã-l port fãrã mãsurã
e muzã
e un idol
la care mã închin
temeinic încep lucrul
şi te sculptez în noapte
mi-e liniştea
de gânduri
zdruncinatã
viclene umbre-alung
ca sã te simt aproape
din gelozie
timpul
se deşteaptã.
piedestal de vorbe
meşteşugitã artã
voi pune la picioarele-ţi prea-sfinte
cu sentimente oarbe
ce-n pribegie-şi poartã
matriarhala dragoste
fierbinte.
