atârnã inspiraţia
ca o lacrima-maicii-domnului
întinsã haotic pe draperiile din gablonz
uneori
înnodatã în perdele de fum
de ţigarã
de-a dreapta stã o cãlimarã
paralel cu o laturã de cer
de altfel
cum sã-şi poatã ascunde apusul
câte o lacrimã
voi fi coborât printre semne
ca o zbatere bãtrânã de inimi drepte
sã potrivesc liniştea
în genunchii de piatrã
în margini de timp
în verdele-crud
al luminii
de dincolo
