asprimea nopţilor
cuprinsã-n rugãciuni
s-a stins în nevrednicii
oarba vedere a zilelor pustii
chipul acestui suflet
primenit de bruma groasã
a decãderii
se mistuie
cu timpul luat parcã de ocazie
de acolo
de unde nici pãsãri
nu se aud
nici râuri nu curg
prin vale
şi ce se mai toarnã venin
prin toate cotloanele minţii
se scurge sensul divin
ne leapãdã cerul
şi sfinţii
