Am vizitat umila bãtráşneţe
Cu ochii stinşi şi pielea sa cu dreţe,
Am vrut sã-i dau pe loc a mea bineţe
De tinereţea mea sã mã dezveţe.
Amesteca parşivã-ntr-un oloi
Cruguri de stele cu un linguroi
Cu pielea ninsã, ochii de strigoi,
Váşrste desfereca într-un altoi.
Cu mãdularele aprinse de-o vigoare
Din farmece ce înãlţa spre Ursa Mare,
Dansa sãlbatic ca o vrãjitoare,
Imi stinse dintr-un sorb a mea suflare.
Mã unse cu grãsimi albe de chit,
La cap îmi puse-un ştoi de malachit,
Un pled de ametist cu flori tivit
Si stele arse-n pãrul ofilit.
Luna-n pãtrar, subţire ca o cange
Si crocodili ce se asmut din Gange,
Budha ce ráşde-umil de parcã-ar pláşnge
Pe toti îi morfoli în al meu sáşnge.
Si mã nãscu doar de o moarte-n stare,
Bãtráşn ca timpul, smuls din rãsuflare,
Livezi de pruni creşteau în depãrtare,
Cãlãtoream prin stele, pui de soare.
