pe aici ferestrele ar asculta doar rãsãritul
totuşi concertul selenar nu s-a încheiat
toate instrumentele au exemplarele roşii
de aceastã datã am mai tãiat cu lumina câteva nopţi
acum seminţele trezirii încep sã rãsarã
aşa
ca o germinare a certitudinii în pãmântul minciunii
ca însãşi vederea
mi-e frig
parcã şi carnea a mai îmbãtrânit cu o rotire
pune pe mine un pled sau prima foiţã embrionarã
sau mãcar un cearceaf de meninge
aş dori sã mai dorm o generaţie
în lacul lacrimal sã se îmbãieze nimfa viitorului
oricum nu-mi pot privi ochii
parcã nici gândul nu mai are acelaşi gust
de când aud plângând prin copii
pruncii lor nenãscuţi
uite
mi-a rãmas cafeaua cu ochiul negru ţintã-n tavan
cu dosul minţii încerc sã-i şterg de pe abur
sudoarea marii ei neputinţe
