mituieşte-ţi croitorul
sã-ţi facã un costum dintr-o piele mai largã
încheiat pânã sus la nasturele rãsãritului
cu douã butoniere în partea de nord a cerului
de care
în zilele cu rãsãrituri triste
sã-ţi poţi agãţa ca pe o floare
vederea de neuitat a paradisului şi
de care oricând sã te poţi dezbrãca
pânã unde vei putea sã mângâi
cu dosul pielii epiderma mãtãsoasã a libertãţii
şi oricum
sã fie suficient de larg la gât încât
sã-ţi poatã încãpea dintr-odatã toate respiraţiile
pentru cazul în care nu vei avea suficient timp
sã le prizezi cu nãrile pe rând
iar la sfârşitul zilei
sã-ţi poţi savura libertatea aşa
ca un condamnat la visare
pentru care singurul pericol major ar fi
sã fie din nou prins şi încarcerat într-un nãvãd
atât de des încât sã nu mai poatã scãpa aşa precum
nu poţi ieşi prin ochiurie prime times news-urilor
de la actualitãţi
