de la o vreme am rãmas doar cu vieţile noastre
copiii s-au specializat în munca plecãrii
s-au deprins sã-şi ducã în spate depãrtarea de casã
acum vor sã-şi nascã singuri zilele
şi nu mai puţin dureros
cum nici mamele n-au mai cunoscut acest travaliu
aşa
ca o strãduinţã continuã de a fi mai frumoşi şi bogaţi
iar nouã ni se rupe sub coronare inima
ne-au plecat zilele frumoase de acasã
ne-a apãrut în ochi roua privirii zadarnicei depãrtãri
aşteptãm cu rãbdarea speranţei
întoarcerea fiilor risipitori cu plecarea
pentru cã la buna revedere
le vom culege fericiţi de pe buze
vorbele lor puţine şi zgârcite
ca dintr-o prea adâncã fântânã
o apã
bolnavã şi plictisitã de obosealã
