smulgi cãmaşa mea de aer de pe pielea grea de zile
şi o sfâşii de întuneric cu o lamã de lumini
prea îţi fluturi steagul buzei printre vorbe inutile
tu ce mi-ai pãşit în sânge
transfuzatã anonim
tu ce mi-ai intrat în suflet ca privirea printre gene
îmi strãpungi cu melodia portativul de timpan
iar îţi laşi parfumul vocii ca un vers printre catrene
sã-mi pãtrundã-n puls şi cordul
sã mi-l stãpâneşti viclean
iar îmi stai la copca minţii pescuindu-mã de gânduri
de mã laşi la polul vieţii mai desculţ cu trupul gol
dupã tine-mi pleacã roiul de celule rânduri rânduri
şi-am rãmas mai gol ca noaptea
dând pãmântului ocol
mulge-i-aş lacteea lunii sã-i beau vodca cu mirarea
sã-mi pun capul sub aripã sã fur somnul clandestin
lasã-mã în plata sorţii sã-i ţin nopţii lumânarea
cã-i trecut de miezul nopţii
şi-aş mai vrea sã mor puţin
