de multã vreme am început
sã ne bem fãrã mãsurã cuvintele
ca pe halbe aşa
unul dupã altul
le scuipãm în afarã înţelesul pãstrând
aburul ameţitor al iluziilor ieftine
vâslim cu auzul împotriva sensului firesc
spunem doar vorbele pe care se alunecã mai uşor
sã nu ne doarã încheieturile anilor
poate de aceea
nici vântul curatelor idei
nu ne mai suflã în pânza timpanelor
iar noi ne împingem cuvintele în afara frazei
din acele de nevorbit sentimente pe care
am uitat sã le ţinem înfãşate lângã inimi
ca pe copiii propriilor gânduri
în pânza finã şi de nepreţuit a coronarelor