Respiram cu bucurie aerul
inmiresmat
Printre frunze-ncet adie
cate-un fir de nostalgie
pe-nserat
Prin calcaie ne patrunde
din pamant
de nu stiu unde
un latrat
Cred ca doar pisica
a simtit ea mititica
ce urma si s-a-nfoiat
Norii trecatori ca lumea
se alearga intr-una
alertat
Daca nu-l musca pisica de picior
catelul nu latra
vantul printre crengi nu se ascundea,
ca simtise altadata ghearele
pe-al lui cascat,
inserare nu venea pe furisat
Nostalgia de furie tremura
morman de frunze moarte
de prin sat
Si atunci porneste din pamant
Mirarea.
Noi,
noi ce-am fi respirat?
