Daca timpul a stat, printr-o minune,
Numaratoarea continua totusi alene
Temporizator pentru vrere
Pentru miraj si mirare
Se clatina in tarana intoarsa
In asteptarea brazdei manoase
Se inchide firava floare-a gutuiului stramb
Racoarea patrunde-napoi in pamant
Din inalt se prelinge un val
De suspin si deplina candoare
In lumina strecurata a inserare
Semn ca secundele curg si deschid cale
Spre necuprinsa inima a pamantului
Se aud lalele cum plang
Daca timpul a stat, printr-o minune,
Vom afla sigur maine.
Floarea firava a gutuiului stramb
Se va deschide din nou
Iar gandul plapand ca suntem eterni
Va muri odata cu lumina ce tulbura
Visele pornite in zori
