Daca nu simti disperarea in vene
inseamna, cum spunea,
la numai jumatate din varsta mea, cineva,
ca nu poti fi imbracat in suficient lirism
si nu simti grandoarea din starea
ce ar putea hrani sufletu-ti descompus
Nu am aflat daca este adevarat
Si nici nu cred ca adevarul poate fi adjudecat
Dincolo de vorbe fiecare are in trup
Farama de liric sadita in celule de minuta
de disperare, in asteptarea sosirii pe lume
Desi pierduta uneori pare
Depresivi...nu scapam orice ar fi
Regasim in buzunare motive deplin,
in pahare alearga venin,
iubita a plecat dupa fluturasul
ce nu sta in trandafirul arestat
in paharul de cristal
pregatit pentru inaugurat,
riduri rasar fara efort
oglinda devine o sticla proasta
care nu a inteles rostul zambetului ce poarta
Poate in forma rotunda a pantofului,
In culoarea painii sau a bretonului
In mainile care vor tese bluza rupta la cot
In mana batatorita, cu sapa pe post de toiag
Fiecare acestea, pe rand si la rand, se framanta
cu stropi de lirism
Am sigur nevoie de alte dioptrii
