Culoarea humei si un gand
Dansau pe malul marii,
Iar ritmul molcom, chiar natang,
Se impletea cu valurile serii
Era firav si il simteam
Ca panza de paianjen
Si peste huma prelingeam
Din ocru cate-un galben
Rosea o scoica pe picior,
In larg striga cate-un vapor
Cu vocea ascutita,
Ce invita in drumul lor
Intreaga zi pierduta
Prin piele daca se scurgeau
Multimile de ganduri
Ar fi umplut tot ce-atingeau
Cu chiote si fluturi
De nu ar fi corsetul dat,
Purtat de fiecare,
S-ar revarsa peste pamant
O mare de visare,
Ar fi suvoi de bucurii
Dar si de intristare
Nu as mai sti cum e sa fii
Cuprins de incantare,
Dar ar fi greu sa inteleg
Si care gand ma doare
Culoarea humei si un gand
dansau in ritmul marii
Vantul batea, nisipul bland
stia rostul culorii
