Nu bucuria e suflare,
Al mintii tus pe harta toata,
Nici linistea ce ne imbata
Nu pune mana in miscare,
Doar strigatul de-nfiorare
Cand ne simtim loviti, de toate,
De vise ca de vene sparte,
De vorbe ca de-nsamantare,
De fluturi ca de asteptari,
De lacrimi ca de-mbratisari...
Doar fie totul cate-un strop,
Sa incarcam acest potop,
Astfel, din inima va curge
Un tus vascos, in loc de sange...
Cand linistea se-asterne-n jur,
Si-un gand nebun, nebun, nebun,
Alearga-n alta parte a lumii, imprejur,
Eu iar respir un gand mai bun,
Sau doar ma amagesc, acum,
Pentru ca, stiu, oricum
Revine... caci tusul e deja in vene
Si ... altfel nu as vrea sa fie
|
