trãiam de o vreme
bucuria înfioratã a sfârşitului de drum
sufocatã de autosuficienţã
de respiraţia verdelor gri şi de scrum
au nins toate şi poate
încã mai ninge în compartimentul inimii gol
topirea zãpazii, alt sloi, avalanşÃ£, noroi,
şi încã mai ninge
iar spaţiul se umple de nelinişti târzii şi bucurii noi
o nouã cãrare dispare şi ştii
se va topi într-un moment
sunt diguri ce duc potopul spre ieri
şi curg depuneri din gânduri
şi treptele vechi se rup sub greutatea cernutã de timp
o altã Veneţie se naşte cu greu
într-o structurã de apã şi hãu
strigând prin fiecare contur,
încã mai ninge
şi ştiu
mâine va ninge cu soare
