Nu m-ai întrebat niciodatã dacã sunt tristã
Deşi uneori cred cã tristeţea se joacã
Prin mintea ta. Ai alãturi de tine o umbrã
Ce-ţi poartã surâsul timid, duce în ochi aşteptarea
Ca un sãrut împãturit în pupila ta
În noaptea asta nu vreau sã mã joc
Nu-mi rãspunde, ştiu cã vrei sã mã legi la ochi
Sã nu-mi cadã sãrutul printre genele lungi
Într-o cãlimarã în care se înneacã poeme fierbinţi
Ai crezut cã veghez sã nu se sinucidã amintirile
Doar le-ai vãzut cum se curbau,
Cum se-ntindeau în sus şi în jos, ţintuite în anii trecuţi,
Renunţ, pânã rosteşti întrebarea pot sã aştept
Am un permis pentru privit eternitatea
