de câte ori visele se probau cu pantofii mei
calculam câte vise mai pot cumpãra
priveam cuvintele care se afundau în asfalt
afarã era soare şi cald era şi-n inima mea
tãiam din degetul mare, sau din cãlcâi
lãcrimam şi sângeram odatã cu ele
sã fi aflat cum ar fi sã purtãm aceeaşi pantofi!
cui îi pasã dacã am strivit tãcerea
mã întrebam pãşind peste cuvintele presãrate în inima mea
aveau forma zilelor în care citeam
erau ascuţite, deveneau rotunde
şi mã învãţau cum se râde
se sfãrâmau în zilele în care nu le puteam prinde
încã o paginã
sã se ieftineascã visele! spuneam
şi dansam
