Era prea-nalt, prea dolofan, prea arţãgos,
pãrea nãtâng, pãrea pãros
era frumos...
- palmele-l dureau şi i se lungeau
braţele-l certau şi contorsionau
degete-i plângeau când i se rupeau
rost nu mai aveau -
am spus atunci cã trupu-i trebuie sculptat
- spatele-l durea când se apleca
sternul subţiam şi-n corset puneam
gâtul nu era, locul se-nroşea
sângele curgea -
iarãşi m-am regândit, ritmu-am stabilit
- ochii îi smulgeam, la loc nu-i puneam
pãrul îl scurtam şi îl aruncam
minţile-i luam -
când am revenit, sens nu am gãsit cã s-a diluat şi am reluat
- obrajii scânceau culoarea pierdeau
lacrimi se scurgeau vãile umpleau
picioarele-s grele
urmele şi ele â€"
tot excavând dupã un rost
fãcut-am orbul unor sensuri
cu trup ciudat, puţine versuri
ciuntit de timp, rahitic ritm
mã pironea cu buze sparte
dorindu-şi foamea de-nceput
acum aştept sã cadã trupu-i
bucãţi în colţul meu de cer
sã mã îngroape în cascade
rãstãlmãcirile de ieri
