Am fost în viaţa mea nãucul, cu glas mirat de ventriloc
Ce îşi lãsa adesea zborul legat în lanţuri de breloc
Sudor am fost de-albaştri irişi şi piroman de sentimente
Te chem sã stingi ce se mai poate, nu voi mima astãzi regrete
Am fost cumpãrãtor de şoapte la porţi uitate de cetãţi
Ce fericirea ne-o adapã trãgând apoi recile-i porţi
Am fost mãturãtor de visuri în zilele când adunam
Un sac de gânduri adormite lângã vatman, scrise pe geam
Am fost peste-aşteptãri stãpânã, mutam un munte într-o searã
Spre dimineaţã, ostenitã, îl compuneam cu trup de cearã
Întreaga mea avere-i strânsã în zâmbete de ochi cãprui
Prin ei strãbat ades’ trecutul, lungul depou al timpului
