La jumãtate de cale, în prag de Naştere,
“tunelul oranj†s-a deschis şi
noaptea, vuind,
a coborât în pãrul tãu.
Pãsãrile au uitat de stele,
iarba a uitat de floare,
oamenii au uitat de copilãrie.
Erai aşteptat
acolo, sus,
în spatele stelelor,
cu masa pusã: peşte din piatrã
şi apã curatã , neînceputã, ţâşnitã din Stânca Cea Vie,
întru nemoarte.
Erai aşteptat cu un nume nou, scris pe o piatrã albã
ca tine.
Acum înţelegi,
cãderea,
cã a fost ridicare ?
Acum înţelegi
cã nu mai este nevoie de mãr?
Acum ştii
cã eşti luminã,
în Lumina Necreatã ?
…………………………………………………………
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
un text ingrijit si bine scris...felicitari cu mult drag!
