Te privesc dormind,
şi vãzduhul se umple de lava
implacabilului “mâineâ€;
pleoapele tale au culoarea fildeşului,
a elefanţilor care se retrag înspre moarte;
o venã subţire, albastrã, pulseazã încet
o descompunere lentã.
Sã te reţin, cu ce lanţ aş putea?
Sã mi te lase, ce vânãt cer nu vrea?
Te privesc dormind,
în castitatea dezolantã a nopţii de februarie,
prelungã şi tacutã ca o lacrimã
care-a uitat sã curgã.
Suflã un vânt de nebunie,
o lipsã de sens,
în carcera fãrã soare şi stele,
plinã de pãsãri mute,
de planete strivite sub verzi hecatombe,
de hoituri vegetale.
Te privesc dormind, treazã
ca o lamã de cuţit,
condamnatã pe viaţã la nesomnul de tine,
la nesomnul de mine.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
priveşte spre visul tãu
trãieşte-te
umbra celui ce te vrea
lumina celui ce te ştie
sã te vegheze
