Vino cu mine, sã regãsim
lumina clandestinã a uitãrii
curajul de a fi singuri
şi liberi,
departe de aceeaşi, mereu
rostogolire a zilei şi a nopţii
vino cu mine
sã stingem sorii în îmbrãţişãri,
sã ascultãm
cum traverseazã marea albatroşii,
cum se apropie, tandrã, dimineaţa.
Nu-ţi fie teamã, viaţa
e doar atunci când sapi mormântul morţii,
cand îţi astâmperi setea cu sângele din rãni
şi carnea sfâşiatã renaşte în poeme.
Vino cu mine, drumurile
sunt largi şi multe,
cu fântâni şi pomi,
morţii, mai vii ca noi,
scãpaţi de frica
abisului dintre pãmânt şi cerul
schimbãtor.
Vino cu mine,
vom gãsi viori
la cruci de drumuri, în troiţe
vino cu mine…
dragostea nu cade.
