Iubirea noastrã cu gust de mure
îşi cautã drumul înapoi, spre casã
prin pãdurea cu copaci de granit
copacii o strâng, o apasã
undeva, departe, cineva
ascute o coasã
ochii tãi au culoarea
unor iezere triste,
mâinile mele nu mai au decât vânt,
corbul bãtrân ţipã: “atâtâ€!
apele se închid peste ziua de mâine…
aproape, aici,
doar tãcerea şi coasa!