de la un timp, poştaşul
sunã doar o datã
nu-i mai rãspund
şi trenul pleacã,
plin de poveşti nepovestite
cine s-asculte?
nu mai sunt
în sobã lemne, nici bunici
sã depene
fuioare şi poveşti
nu mai ţâşnesc din degete
izvoare
doar ecouri…vagi…şi amintiri
închise într-o pâclã cenuşie
clipuri de clipe calcinate
frigul
coboarã-n greieri, viaţa
se retrage
în scorburi, cu sihaştrii
şerpi leneşi doar
mai trec, arar, prin sânge
nu plânge!
stai la uşã,
sã-i deschizi
poştaşului.
