Vântule, vântule, vânt vãjãit
Valuri ce vânturã iar ai pornit,
Vino dar vântule peste câmpie,
Peste plopii din vale, o mie,
Vino şi suflã fãrã rãgaz
Valuri de praf la toţi în obraz
Şi umple-ne ochii cu lacrimi grele
S-atârne în jos, pe bojoci, ca mãrgele,
Vino doar vântule peste bordeie,
Suflã-n brâu strai de femeie,
Ridicã-n cer fumuri din coş,
Destramã-n fir bãrbi albe de moş,
Joacã-te vântule sus peste zare,
Urcã-n slãvi de praf vârtej mare,
Bate-n geamuri cu pumni de pietriş,
Împodobeşte-te cu flori din tufiş,
Şi-apoi încet pierdere-n vale
Pe culcuş demn Mãriei Tale,
Coboarã-ţi suflul pe pat de frunziş
Şi încã-un pic, iatã, murişi…..
Miron Tuval
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îmi place, e profund ritmat şi spune despre viaţã! Continuã, indiferent de comentarii ai potenţial şi ai ceva important de spus.
