Scrisoarea lui Nimeni cãtre tovarãşii de partide şi de stat:
...
Bunã seara, tovarãşi! Vã deranjez iarãşi, sã vã aduc aminte în câteva cuvinte cã ştim ce faceţi, tot. Ştim cã ne trãdaţi, ştim cã ne furaţi, ştim cã ne minţiţi, cã ne-nlãnţuiţi şi ne îmbolnãviţi! Ne daţi peste bot! Ştim, dar n-avem ce vã face, oricum de-abia trãim, nu ne-ajunge banul întreg cotidianul, ştim cã sunteţi slugi loazelor strãine, cã ne-aţi vândut şi zilele de mâine, c-aveţi alţi stãpâni la care vã-nchinaţi, nu sunteţi români, ci nişte surogaţi, interesul vostru este sã furaţi, nu vã mai feriţi pentru cã mituiţi, ştim cã sunteţi hoţi, nu toţi, aproape toţi, aveţi din nãscare o genã de trãdare, voi sunteţi cãlãii, escrocii şi tâlharii, vicioşii, rãii, între voi şi noi e-o mare, colosalã distanţã, aveţi altã substanţã, sunteţi precum corbii, lacomi, nesãtui, orbii ducând orbii spre lumea nimãnui, tot ce-atingeţi moare, iar pe mâna voastrã, nimic n-are scãpare!
NATO, Europa, troace cu lãturi de unde vã dirijazã nişte secãturi, psihopaţii lumii, haita de nebuni v-au prostit cu banii şi vã sunt stãpâni. Bunã seara iarãşi, idioţi tovarãşi, aţi trãdat o ţarã ca s-o lãsaţi goalã, legea voastrã-i jaful, dupã voi potopul, se va alege praful, vom pieri cu totul, suntem vinovaţi, cã idiotizaţi şi ieftin cumpãraţi, vã dãm mereu votul şi punem idiotul sã scrie epitaful!
Sunt un oarecare, nu vã fie teamã cã Nimeni mã cheamã şi n-am nicio putere, sunt bolnav, bãtrân şi nu am avere, deci n-am ce vã face, dar sã ştiţi cã-mi place sã vã spun cã ştiu, pentru cã sunt viu, ştim cã România este colonia stãpânilor voştri, ştim cã noi ca proştii, vã dãm într-una votul, iar voi vindeţi totul, ştim şi vã pot spune cã dupã moartea voastrã din România noastrã nimic nu va rãmâne. Noapte bunã tovarãşi, noapte bunã iarãşi, biete marionete cu minţile încete adunaţi în cete stupide numite partide, unde sunteţi toţi, genetic, nişte hoţi, dar vã spun de fapt cã sunteţi escroci precum nişte porci din cartea lui Orwell şi nu mã înşel!
Noapte bunã tovarãşi şi scuzaţi deranjul de-a critica melanjul dintre imposturã şi harababurã, dintre lãcomie, hoţie şi democraţie, dintre românii buni trataţi cu minciuni şi ditai parlamentul unde impotentul se tot aliazã cu indiferentul şi cu indolentul, de unde cu-ncetul absorbiţi bugetul, de unde votaţi, mai mult sã furaţi, ştim stimaţi tovarãşi, uite, vã spun iarãşi cã ştim, ştim cã trãiţi bine, spunea ştiţi voi cine, stimaţi tovarãşi, voi nu sunteţi români, ci nişte nebuni ce-aţi ocupat ţara şi-acum vã facem jocul, dar ne vom trezi, şi nu puteţi fugi, cã vã vom gãsi şi v-aţi furat norocul!
Şi mai ştim tovarãşi, cã sunteţi infantili, la minte sterili, iar americanii ştiu cã vã plac banii şi s-au exprimat dupã mintea lor, cã sunteţi uşor şi de vândut şi de cumpãrat, fiind pentru ei, idioţi utili! |
