Aşterne-ţi amorul, timidã, pe-o foaie
Iubeşte-ţi curajul,
Pune focul în grai!
În nopţile reci, cu mirosul de ploaie
Opreşte furtuna
Scoate iadul din rai!
Pentru dreptate,
Fãptura ta i se cuvine
Inima lui nu cunoaşte linişte, odihnã
Sãrutul sãu, senin, îl rãpeşte de la tine..
Cãci şoapta te-adoarme, pe veci
În suferinţã.
S-ar vindeca..
Privirile de sensuri
Posibilul s-ar naşte din luciri de pãcat.
Ai da vieţii rãtãcite cuprins şi rãspunsuri
Dar sufletul tãu..
Rãmâne gol şi întunecat!
Ar trebui sã uiţi, iubito
Cã şi el te-a uitat!
