Prin ploaie sublimã, prin cânt de viori,
Aluneci în suflet, mãreaţã cobori
Tu, toamnã a vieţii... Prin foşnetul trist
Dansezi, îmbrãcatã în mov ametist.
Cu urme de rouã din visul uitat,
Pictezi, graţioasã, un cer înstelat,
Şi-o umbrã de nor ce renaşte trãiri
Din vremuri strãine... plãpânde iubiri.
Viorile-ţi cântã. Lãsate-n trecut
Sã cheme ecouri de spirit pierdut,
Armonice valsuri rostesc lin şi blând,
Iar pomii s-apleacã şi tac, ascultând.
