Din versuri ţi-aş scrie o salbã de fulgi,
S-o-ntind peste drumuri, la mine s-ajungi.
Dar teamã mi-e-n suflet cã doru-i topeşte,
Cã drumul s-ascunde când versul grãieşte:
Iubire, rog luna sã-ţi dea azi în dar
Din raza-i seninã, un mic felinar.
Iubire, rog steaua cu licãr-noroc
Sã-ţi picure-n palmã lumina de foc,
Sã vezi drumu-n noapte spre mine întins,
Sã vezi cum, plãpând, peste câmpuri a nins.
Din cântec aş smulge un strigãt de dor
Sã-l fac şoaptã tainicã-n gând cãlãtor.
Dar teamã mi-e-n suflet cã murmurul tace,
Cã-i alb peste tot şi e bine, şi-i pace.
Din tot ce sunt eu şi pot fi pentru noi,
Fac lanţ de iubire şi-l împart la doi,
Privesc cum se-aratã lucirea de lunã,
Şi-aştept clipa magicã: noi, împreunã.
|
