Ca o casã de hârtie pe o bucatã de ghiaţã
Tot aşa-s în siguranţã foi goale de-atâta viaţã...
Şi de-atât-amor de sticlã, limba-ţi de curent muzicã
'Te iubesc' îl face, minimizat precum o piticã
Albã a soarelui eternitãţii ce-a fost odatã.
Curcubeu al nemuririi devenit o simplã patã
Pe mâna istoriei, pe linia destinului.
Şi o cauţi nebuneşte cu tupeul câinelui
O cauţi în colbul strãzii şi-n cetatea norilor,
Mãrgele colorate proiectoare amintirilor
Pe podeaua vieţii-ţi se vor împrãştia vreodatã
Ca baia blestematã ce pe cei ai lui Atlas deodatã
I-a fãcut uitare, oare de-argint usca-s-ar şi el
Copacul recunoaşterii romanodace, românel
Din grãdina Carpaţilor a Scaunului Domnului?
Dar mult pierdut fiind prins în coarnele hainului,
Corupt la inimã ca o mãtuşã cu şerpi în plete-ţi,
Roşie ce creşti şi te strici iubind cu lingura ori punga.
Un radio al înaintaşilor, şcoalã viitorilor
Eşti o rolã inscripţionatã în raza stelelor...
Iubeşte, cuvinte.
