Dezgroapã din mine toate greşelile desãvârşite,
Sã vezi cã n-ar mai fi nimic din mine.
Apoi lasã-le sã se scurgã,
Sã vezi cã tot la mine se întorc.
Apoi completeazã-mi sufletul cu bun,
Sã-l împãrtãşesc mai departe,
Şi învaţã-mã sã merg iar,
Dar, iartã-mã ca sã supravieţuiesc.
Stând în ploaia rece,
Sau la tine-n braţe?
Împleteşte-n sufletul meu bucurie,
Cum fãceai cu pãrul meu.
Şi mângâie-l lin cum fãceai cu pielea mea.
Acum pleacã din mintea mea,
Şi dã-mi ocazia sã te învãţ cu inima.
Vreau sã ne certãm iar,
Dar cu buzele acum.
Învaţã-mã sã-ţi împãrtãşesc,
Ceea ce-mi dai.
Vreau sã te pãstrez acum,
Şi sã te merit,
Dar e prea târziu.
Cã doar ţi-aş bântui zilele.
Am învãţat sã nu mai plec,
Mã las îndrumatã de vânt.
Acum ar trebui sã vii tu.
Împinge-mã înainte,
Sau carã-mã-n al tãu spate,
Şi pãstrezã-mã.
Promit cã acum o sã te bucur,
Sau poti sã laşi vântul,
Sã mã conducã departe de tine,
Dar vreau sã o faci tu,
Cã doar aşa învãţ.
