Zile trec fãr` de oprire, ca al şipotelor cântec,
Zorii mor, alţi zori se nasc, din al timpurilor pântec,
Ca un gând se duce vremea şi nu vine îndãrãt,
Ieri ascultai ciocârlia, azi te scuturi de omãt,
Iar tu treci ca o nãlucã, zile scazi ca sã aduni,
Şi în goana ta avarã azi e marţi, mâine e luni,
Ai uitat de mult de spirit şi de vorbã şi de port
Te preumbli printre oameni neştiind de eşti viu sau mort
Ai uitat de cele sfinte şi la altele te-nchini
Uitã-Te bune Iisuse ei Ţi-au pus pe frunte spini.
|
