Recunosc, eu chiar nu te-am iubit,
Când te priveam cum dormi la margine de pat
Şi mã rugam ca noaptea sã nu aibã sfârşit
Aşa-i, nu te-am iubit, te-am venerat.
Şi ştiu cã ode nu ţi-am înãlţat,
Şi nici nu ţi-am expus trupul pe pânzã
Mã fac de toate astea vinovat
N-am vrut sã te jignesc spunându-ţi muzã.
Şi ai dreptate, nu te-am ascultat,
Plângând nimicuri cotidiene,
M-am comportat ca tipicul bãrbat,
Pãzindu-te de timpuri şi de vreme.
Şi ştiu cã alte inimi te aşteaptã,
Cãci sigur nu te-am meritat,
Iubirea ostenitã fruntea-şi pleacã
Aşa-i, nu te-am iubit, te-am venerat.
