Dezbracã-te mireasã e noaptea nunţii noastre,
Dã-ţi voalul la o parte, umerii-ţi dezgoleşte,
A rãsãrit Luceafãr în ochi de zãri albastre,
Iar peste noi în tainã doar carul mic priveşte.
Nu pot a-mi ţine firea privindu-te pãşind,
Norii pufoşi îşi gem sub talpa-ţi scârţâitul,
Şi iatã-mã, tresar, când te vãd rãsãrind,
Mã bucur ca un prunc ştiind cã îţi sunt sortitul.
Leapãdã-ţi rochia albã peste întreg pãmântul,
Sã curgã a ei dantelã între orgii de noapte,
Pãcatele sã zboare încotro suflã vântul,
Al nostru amor rãmânã pentru eternitate.
........................................
Dezbracã-te mireasã e noaptea nunţii noastre,
Dã-ţi voalul la o parte, umerii-ţi dezgoleşte,
A rãsãrit Luceafãr în ochi de zãri albastre,
Iar peste noi în tainã doar carul mic priveşte.
