Cu ochii lungi pe tâmple,
Migdale verzi-amare,
Prezenţã strãvezie ca boarea din deşert,
Ca prada sã o prindã,
Îmi stã Algun la pândã.
O simţi alunecând prin trestii
Ca vântul pe unda cristalinã,
Cu pase magice şi cânturi,
Robia mi-o descântã.
Şi mã vrãjeşte disperatã,
Cu pas uşor şi pãr de noapte,
Cu nuferi albi şi buze de coral,
Cu dinţi mãrunţi şi albi de perlã
Cu sâni micuţi şi tari ca piatra,
Iubirea îmi aratã,
Şi mã blesteamã arzãtor,
Sã nu plec niciodatã.
Dar totul este efemer,
Iubirea mea s-a destrãmat,
Doar dragostea ei pãcãtoasã,
Printre trestii mai adastã.
