Exist ori nu exist
într-o realitate care este,
sau ar putea fi,
universuri întind braţe
sã-mi cuprindã naşterea,
dar eu mã iubesc prea mult
şi nu dau voie,
nu dau voie...
Cuiele sunt din aur,
timpul nu-mi este timp,
este o alergare continuã
spre un mâine aurit,
trecut la trecut
prin lucruri pierdute în lucruri
topite de orizonturile lor
în ele însele,
spaţiul,
gol sau plin,
are marginile înţelegerii temporale,
rãspunzãtor la fiinţarea fiinţei.
Mã opresc?
Curgerea
înscrie metamorfoze
între complex şi simplu,
lumea este spirit.
