Foaia de fereastrã
mã umple de albastru,
şi mã fac zbor
spre cerul pictat cu luminã
din soarele lui,
din soarele meu,
mã trec mai tare în iubire,
dintr-o lume
în altã lume,
uşoarã ca visul,
norii mã vãd,
vântul mã ascultã
apoi, se compun simfonii
numai pentru mine;
mai sus,
mai sus
iau forma stelelor
nerãsãrite încã,
iar ele
îmi îmbracã inima
cu sãrutãri de aur şi argint.
Prinţesã de porţelan pe raft,
simţirea
îmi adânceşte simţirea
prin adieri
peste ceea ce sunt.
