Mã doare acuma când te vãd dorind
Sã poţi sã înfloreşti prin dale de asfalt,
Pe care pasul meu rotund şi rãtãcind
Greşeşte greu, lãsând o dârã de cobalt.
Mã doare chiar şi ziua când zâmbeşti,
E un zâmbet trist, la care mã închin.
Mã rog plângând la el sã poţi ca sã priveşti
Iubirea mea ce arde în al tãu destin.
Priveşte-mã cum tac, a ta iubire doare
Şi-aş vrea sã pot uita cuvinte rãzvrãtite.
Întreaba-mã acum: ce este lumea oare?
E-un ghem de fire de durere împletite
